Istoria Petrecerilor de Revelion !

31 decembrie 2020

 

     În România, revelionul este o cină lungă și o petrecere care are loc în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. În Belgia, Brazilia, Franța, Portugalia, provincia Quebec, multe orașe de-a lungul Northern Ontario și Northern New Brunswick, orașul New Orleans si alte locuri francofone, revelionul (franceză: Réveillon) este o cină lungă care are loc în seara de dinaintea Crăciunului și în seara/noaptea dinainte de Anul Nou. Numele acestei mese provine din cuvântul réveil (cu sensul de „trezire”), pentru că participarea la această masă înseamnă a sta treaz până la miezul nopții sau uneori până aproape de dimineață.

 

 

     In data de  24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, în Franța, Belgia și zonele francofone din America de Nord sărbătoarea se numește Réveillon de Noël. În noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie sărbătoarea se numește Réveillon de la Saint-Sylvestre în Franța, Belgia și zonele francofone din America de Nord.

 

     Masa de Revelion

     Alimentele consumate la masa de revelion sunt, în general, excepționale sau de lux. De exemplu, aperitivele pot include homar, stridii, melci sau foie gras etc. O mâncare tradițională în SUA este curcanul cu castane. Desertul poate consta dintr-un tort special sau, în România, plăcinte cu răvașe[necesită citare]. Vinurile consumate la astfel de mese trebuie să fie de calitate, de multe ori cu șampanie sau vinuri spumante în momentul schimbării anului.

 

     La masa de Revelion în România se servește tradiționala friptură de porc, dar și salată de boeuf sau sarmale, uneori pot fi întâlnite și preparate din pește.

     “Elita românească din perioada interbelică s-a bucurat din plin de privilegiile sociale şi economice, în special în preajma sărbătorilor de iarnă. Petrecerile de Revelion în palate atent gătite ori în staţiuni montane erau demonstraţii sublime de eleganţă şi rafinament, în ton cu moda din marile capitale europene.  “ (sursa Historia

     Astăzi, petrecerea de Revelion a devenit o obișnuință. Totuși, au fost vremuri în care petrecerile în sine erau o raritate. Prima petrecere grandioasă de Revelion a fost organizată la finele anului 1903, în Ploiești, de către prefectul Luca Elefterescu.

 

     Locația aleasă a fost Casa Luca Elefterescu, mai cunoscută de contemporani ca Muzeul Ceasului din Ploiești. După moda franțuzească, unde petrecerile de Revelion aveau deja o vechime de zeci, chiar sute de ani, Luca Elefterescu a decis să organizeze una în Ploiești.

     “Tinerii şi artiştii bucureşteni erau atraşi mai degrabă de restaurantele de lux de pe Calea Victoriei, unde se semnau contracte de închiriere ori se făceau rezervări cu câteva luni înainte. Printre cele mai frecventate locuri de distracţie erau Cercul Militar, restaurantul Capşa, cafeneaua Kübler, cafeneaua Fialkowski de la intersecţia străzii Ion Câmpineanu cu Calea Victoriei şi cafeneaua High-Life de lângă Athénée Palace. Chiar şi sălile Teatrului Naţional – cel cu sediul pe Calea Victoriei, lângă Palatul Telefoanelor – găzduiau petreceri cu mii de invitaţi, la jeunesse d’or a Bucureştiului:domnişoare cu talia subţire, june modiste şi fetiţe cu gene lungi şi bucle bălaie, negustori cu mustăţile subţiri şi tineri aristocraţi trăgând indiferent din ţigări de foi. Erau vremurile în care gazetele publicau statistici înduioşătoare despre dragostea la vârste tinere:„Un cuplu de îndrăgostiţi se sărută la fiecare 4 minute, femeia întreabă în medie la 10 minute:«Mă iubeşti?» şi are între 3 şi 5 crize de gelozie pe săptămână“.

 

     Tot în perioada interbelică a devenit la modă petrecerea sărbătorilor în staţiunile montane. Prilej de relaxare în hoteluri ori vile private. Dar distracţia pe pârtiile de schi şi plimbările cu săniile trase de cai prin Sinaia, Predeal şi Buşteni erau rezervate numai pentru elită – oamenilor de rând li s-au deschis porţile staţiunilor montane în perioada sărbătorilor de către regimul comunist, prin ONT Carpaţi. Însă familiile cu dare de mână alegeau vacanţe prelungite în staţiunile din Germania şi Austria. A fost o vreme când Tirolul era considerat o Mecca a sărbătorilor de iarnă.

 

           

     

     Petrecerile de Anul Nou organizate cu simţ de răspundere începeau în jurul orei 10.00 seara. Supeul era servit după miezul nopţii, pe la 12.30-1.00 noaptea, după care începeau dansurile, deschise de câte un arbitru al eleganţei, aşa cum a fost multă vreme Alexandru Marghiloman. Petrecerea se încheia de obicei la 3.00-4.00 dimineaţa, dar putea dura şi până la 6.00-7.00 dacă oaspeţii erau în putere. La plecare, li se oferea o ceaşcă de cafea cu lapte ori una cu bulion cald. Pentru revigorare.

     Meniul de Revelion era bogat şi cuprindea numai mâncăruri rafinate, pregătite atent, după reţete de import uneori. La o masă care să satisfacă orice gust, oricât de pretenţios, puteau fi aduse preparate precum raţă cu sos de portocale, curcan fript umplut cu castane, icre moi şi biscuiţi de şampanie Capşa. Iar caviarul rusesc şi şampania franţuzească erau cod alimentar obligatoriu pentru protipendada românească. Era bine. Dar se putea merge mai departe de atât, către bucătăria europeană, cu tort Claire, petites timbales milanaises, sterlet á la russe, selle de veau printanière, cotelettes de lièvre á la financière, chaudfroid de volaille, punch cardinal, dindonneau truffé, fonds d’artichants sance blanche, parfait au moka, fruits-dessert. Toate la o singură masă.

 

     În prima jumătate a perioadei interbelice, erau încă la modă dansurile pe perechi, graţioase. Doamne, domnişoare şi domni de toate vârstele ştiau să danseze vals, cadril, polka, mazurca, pas de quatre, pas de patineurs şi cotillion, alcătuit din „Les Bouquets“, „Les Arcades“, „Les Masques“, „Moulinet“, „Les Esharphes et Coudes“ şi cadril final. Ulterior, s-a renunţat la dansurile clasice şi au fost adoptate stilurile de dans ale negrilor din Filipine şi ale hamalilor Londrei. S-au liberalizat stilurile de dans şi obiceiurile, în general”.(sursa historia)

Suna-ne