Tradiții de nuntă la români. Obiceiuri și superstiții din toate zonele țării

   În toate zonele țării, există un respect profund față de tradițiile strămoșești, iar nuntile românești sunt evenimente pline de simboluri și semnificații. De exemplu, în unele regiuni, mirii participă la o serie de ritualuri înainte de a ajunge la altar, inclusiv culesul florilor pentru buchetul miresei.

   Îmbrăcămintea tradițională are, de asemenea, un rol esențial în ceremoniile de nuntă, fiecare regiune având propriile sale costume specifice. Aceste piese vestimentare nu numai că adaugă o notă autentică evenimentului, ci și păstrează legătura cu rădăcinile culturale.

   Superstițiile sunt o altă componentă importantă a nuntii românești. De exemplu, se spune că ploaia în ziua nunții aduce noroc, iar mirii ar trebui să fie pregătiți să-și împartă dragostea și fericirea chiar și în fața capriciilor vremii.

   Nunta este considerată cel mai important prag pe care îl trecem la începutul maturității și marchează o etapă nouă, cu totul diferită în viața mirilor. Cele mai frumoase tradiții de nuntă se păstrau la sate, unde familiile mai înstărite făceau nunți cu mare fast, cu sute de invitați, cu alai de lăutari. La orașe, limuzinele și baloanele colorate au luat locul căruțelor și brazilor împodobiți cu flori, dar unele tradiții se respectă pentru valoarea lor simbolică.

   Orice mireasă este încântată să fie gătită de mama și de nașa ei, să primească buchetul de la mire și să poarte văl, măcar în biserică, oricât de sofisticată ar fi coafura de nuntă.

   Tradiții și obiceiuri de logodnă. Înainte de a menționa cele mai importante tradiții de nuntă la români, trebuie să amintim și de logodnă, o etapă deosebit de importantă în viața mirilor. În vechime, mirele trebuia să ceară mireasa de la părinții ei. Fără acordul tatălui, mirele nu avea nicio șansă, decât dacă își fura mireasa și fugea cu ea din sat.

   Dar logodna și nunta erau discutate din timp de către părinții tinerilor care se gândeau la zestre și la cheltuieli înainte de toate. Logodna se pecetluia în familie, mirele dăruia un inel miresei, după care mergeau la biserică să ceară și binecuvântarea preotului paroh.

 Alegerea nașilor, părinții spirituali ai mirilor

  Conform tradiției, tinerii logodnici își alegeau mai întâi nașii, apoi alegeau data nunții și mergeau cu nașii la preot pentru a confirma cununia religioasă. Abia apoi se ocupau de toate celelalte pregătiri, de invitați, de rochie și voal, de costumul de mire sau de organizarea petrecerii.

  Nașii au obligația să plătească voalul miresei, lumânările de cununie și preotul. Tot nașii se spune că trebuie să ofere darul cel mai mare la nuntă, după socrii. În trecut, nașii mirilor tineri erau nașii părinților lor sau erau aleși dintre oamenii mai în vârstă cu stare. Dar vremurile s-au mai schimbat, iar tinerii de azi preferă să își aleagă nași tineri dintre prietenii apropiați. Tradiții de nuntă. Cununia civilă și cununia religioasă

Cununile destinate mirilor la biserica semnifica uniunea lor in fata lui Dumnezeu

   Românii aveau obiceiul de a organiza cununia civilă și cununia religioasă în aceeași zi. Dar tot mai mulți tineri preferă în zilele noastre să meargă la cununia civilă cu o zi sau două mai devreme.

   Cununia civilă este însoțită și ea de o mică petrecere în familie, acasă sau la restaurant, la care sunt invitate rudele și prietenii cei mai apropiați. Dar marea petrecere de nuntă se organizează după cununia religioasă la care participă nu doar invitații, ci oricine îi cunoaște pe miri și vrea să fie alături de ei.

Tradiții de nuntă. Obiceiuri vechi și noi la petrecere!

   Mirii trebuie să ajungă primii la salonul sau localul unde se desfășoară petrecerea și să întâmpine fiecare invitat cu un pahar de șampanie. Invitații sunt conduși la mesele lor fie de miri, de părinții mirilor sau de domnișoara de onoare.

   Petrecerea se deschide cu dansul mirilor, obicei mai nou, împrumutat din cultura Occidentală.

   Lângă miri, vin să danseze nașii, apoi toți invitații. Petrecerea continuă cu dans, cu voie bună, cu preparate culinare moderne și sofisticate, dar și cu tradiționalele sarmale. În timpul petrecerii, când mirele nu este atent la mireasa lui, câțiva nuntași mai îndrăzneți îi fură mireasa și negociază apoi răscumpărarea ei pe bani, pe sticle de șampanie sau pe vreun obiect de valoare pe care îl are mirele.

   Spre finalul petrecerii, se servește tortul mirilor, moment care adună în jurul tinerilor căsătoriți toți nuntașii. Se cântă tradiționalul ”La mulți ani!”, iar mirii taie prima felie din care se servesc unul pe altul, apoi taie feliile de tort destinate nașilor.

    După tort, nașa îi schimbă voalul miresei cu o pălărie frumoasă, un obicei care marchează trecerea tinerei din rândul fetelor, în rândul femeilor căsătorite. După obicei, mireasa se preface că refuză pălăria de trei ori, dar în cele din urmă acceptă să îi fie pusă pe cap. Apoi aruncă buchetul către tinerele necăsătorite de la petrecere. Cine prinde buchetul se spune că se va mărita prima în acel an.

    Conform tradiției, fata care prinde buchetul va primi în dar și voalul miresei pe care trebuie să îl păstreze cu grijă până la nunta ei. De asemenea, nașul va da jos cocarda mirelui, iar mirele o va arunca spre tinerii flăcăi invitați la nuntă.

     Tânărul care prinde cocarda se spune că se va însura primul după mire. Tradiții și superstiții de nuntă la români Bradul împodobit care însoțește alaiul mirilor la biserică este pus apoi la casa lor, în poartă sau chiar pe acoperiș.

     Bradul semnifică tinerețea, sănătatea, vigoarea și bucuria de care trebuie să se bucure cei doi miri în căsnicia lor. Bradul se ține la poartă câteva săptămâni până se usucă, apoi este aruncat pe foc să lumineze casa celor doi miri. La oraș, tradiția de a avea un brad împodobit a fost înlocuită cu florile care decorează mașina.

    Aceste aranjamente florale se mai păstrează și ele câteva zile după nuntă pentru norocul mirilor. La ieșirea din primărie, unde are loc cununia civilă și de la biserică nuntașii aruncă asupra mirilor cu boabe de grâu sau de orez, să le fie viața îmbelșugată și să aibă parte de noroc și bunăstare. Tot la ieșirea din biserică, un invitat mai îndrăzneț trebuie să arunce o găleată cu apă spre picioarele mirilor, pentru că și apa înseamnă belșug, sănătate și prosperitate.

Superstiții și obiceiuri care dau culoare nunților

• Mirii au parte de noroc și belșug, dacă se aruncă boabe de grâu și de orez la nunta lor
• În ziua nunții, mirii nu trebuie să vadă paianjeni sau pisici negre, șerpi sau ciori sau pentru că le poartă ghinion.
• Este bine să plouă la nuntă, dar numai dacă se înseninează până seara. Altfel, ploaia poate aduce ghinion.
• Verighetele trebuie să fie pline, grele și rezistente.
• Verighetele subțiri, cu modele în dungi sau modele decupate anunță despărțire.
• Nașa nu trebuie să fie gravidă la nuntă, că altfel căsnicia finei ei va fi grea.
• Dacă se sting lumânările de cununie în ziua nunții este semn rău pentru miri.
• Buchetul de mireasă nu se pune niciodată pe jos când se fac poze, pentru că mirii se vor despărți.
• Nu este bine să faci nunta în luna mai sau de ziua ta, pentru că nu va rezista căsnicia. Mireasa nu trebuie să probeze rochia și voalul în același timp.
• Voalul se pune doar în ziua nunții, de către nașă.
• Mirii nu trebuie să danseze desculți la petrecerea lor, ca să nu sărăcească.
• Mirele care va adormi primul în noaptea nunții va fi și primul care va deceda dintre cei doi.
• Dacă mireasa sau mirele cad în ziua nunții (deși nimeni nu își dorește așa ceva!), vor avea parte de un mare noroc în viață.
• Mirele trebuie să își treacă mireasa peste prag în prima zi când vin acasă. Astfel, el o va proteja și o va iubi toată viața.

Tradiții de nuntă mai puțin știute din diverse zone ale țării

   În Moldova, mirii pot alege mai multe perechi de nași, să fie nunta mare și căsnicia cât mai bogată. Tot în Moldova, mirii rup o turtă frumos pregătită la masa de petrecere, din care se împarte câte o bucată nuntașilor.

   În Muntenia, se pregăteau bradul nașilor și bradul mirilor, amândoi frumos împodobiți cu flori și beteală. La petrecere, o femeie trebuie să danseze cu o găină în fața nașului, iar acesta din urmă trebuie să negocieze un preț pentru găină. A doua zi, găina ajunge la soacra mică din care aceasta face ciorba acră pentru a se drege invitații după chef.

   În Oltenia, nașii mirilor sunt nașii de botez ai tânărului care se căsătorește. După nuntă, se obișnuiește ca mireasa să ude bradul de la nuntă cu apă din fântână și să rupă crenguțe mici pe care le oferă nuntașilor.

   În Ardeal, la plecarea alaiului de nuntă către mireasă, se pune o sfoară în drum să blocheze calea mirelui. Mirele trebuie să fie pregătit să taie sfoara pentru a ajunge la mireasa lui.

   Tot în Ardeal, mirii mănâncă mai întâi simbolic din aceeași strachină cu lapte la începutul petrecerii, pentru a avea copii frumoși și sănătoși.

   În Bucovina, mirele trebuie să treacă de trei uși închise pentru a-și lua mireasa din casa părinților ei. Iar după cununie, mireasa trebuie să se așeze în genunchi pe o pernă cu fața spre răsărit. Mirele stă în picioare lângă ea, cu mâna pe umărul ei. Astfel, viața lor împreună va fi lină și ușoară ca o pernă.

   În concluzie, tradițiile de nuntă în România sunt o călătorie fascinantă în inima culturii și istoriei sale. De la ritualurile pline de simboluri la superstițiile care adaugă un farmec aparte, fiecare nuntă românească este o poveste unică și autentică, îmbogățită de moștenirea culturală a țării.